Ghid MDMA

Informații generale

MDMA, cunoscută și sub numele de ecstasy sau Molly, este o substanță psihoactivă care a atras o atenție semnificativă pentru efectele sale unice asupra dispoziției și percepției. Clasificată din punct de vedere chimic drept 3,4-metilendioximetanfetamină, MDMA aparține clasei de droguri amfetamine și a fost sintetizată pentru prima dată în 1912 de compania farmaceutică germană Merck. Dezvoltată inițial pentru potențiale aplicații terapeutice, proprietățile sale psihoactive nu au fost explorate până în anii 1970, când a apărut ca un drog recreațional popular.

Cristale de clorhidrat de MDMA

Creșterea MDMA în anii 1980 și 1990 a coincis cu adoptarea sa de către cultura rave și a cluburilor de noapte, unde a devenit renumită pentru capacitatea sa de a spori experiențele senzoriale, de a promova sentimente de empatie și de a facilita conexiunile interpersonale. Cu toate acestea, pe lângă utilizarea sa recreativă, MDMA a fost studiată și pentru potențialele sale beneficii terapeutice, în special în cadrul psihoterapiei, datorită capacității sale de a reduce teama și de a promova încrederea și intimitatea.

În pofida potențialelor sale utilizări terapeutice, popularitatea MDMA în scopuri recreative a condus la o examinare mai atentă din partea autorităților de reglementare, ceea ce a dus la clasificarea sa ca substanță controlată din Lista I în multe țări, inclusiv în Statele Unite. Această clasificare reflectă potențialul ridicat de abuz, lipsa unei utilizări medicale acceptate și problemele de siguranță asociate. Cu toate acestea, cercetările continuă să exploreze potențialul terapeutic al MDMA, în special în tratamentul tulburării de stres posttraumatic (PTSD) și al altor afecțiuni mintale.

Proprietățile chimice ale MDMA

MDMA, denumită științific 3,4-metilendioximetanfetamină, are o structură chimică distinctă care îi dictează efectele farmacologice și interacțiunile în organism.

La bază, MDMA este clasificată ca amfetamină substituită, având asemănări structurale atât cu amfetaminele, cât și cu fenetilaminele. Structura sa moleculară prezintă o coloană vertebrală de fenetilamină cu un inel de substituție metilendioxi, ceea ce o face unică printre compușii psihoactivi.

Structura chimică a MDMA

Din punct de vedere chimic, MDMA acționează în principal ca un agent serotoninergic, exercitându-și efectele prin interacțiuni cu receptorii de serotonină din creier. Acest mecanism implică inhibarea recaptării serotoninei și facilitarea eliberării serotoninei, ducând la o creștere a nivelului de serotonină extracelulară. Această creștere a activității serotoninei stă la baza multora dintre efectele psihoactive ale MDMA, inclusiv starea de spirit crescută, empatia emoțională și percepția senzorială.

Pe lângă efectele sale serotoninergice, MDMA modulează și alte sisteme de neurotransmițători, precum dopamina și norepinefrina. Prin promovarea eliberării de dopamină și noradrenalină, MDMA provoacă senzații de euforie, energie crescută și excitație crescută. Aceste interacțiuni contribuie la proprietățile de întărire ale MDMA și la potențialul său de abuz.

Proprietățile fizice ale MDMA

MDMA posedă proprietăți fizice distincte care ajută la identificarea și caracterizarea sa, inclusiv punctul său de topire și solubilitatea.

În forma sa pură, MDMA apare de obicei ca o pulbere albă cristalină de clorhidrat de sare, cu un punct de topire cuprins între 147 și 153°C (297 și 307°F). Fosfatul de MDMA are un punct de topire de 184-185°C. Acest punct de topire reprezintă temperatura la care MDMA trece de la o stare solidă la una lichidă. Cu toateacestea, variațiile de puritate și structură cristalină pot modifica ușor acest interval de temperatură.

În ceea ce privește solubilitatea, MDMA prezintă o solubilitate limitată în apă, dar este foarte solubilă în solvenți organici precum etanolul, metanolul și cloroformul.

• Nr. CAS: 42542-10-9;
• Nume formal: 3,4-Metilendioximetilmetamfetamină;
• Sinonime: 3,4-MDMA; Ecstasy (E, X, XTC); midomafetamină; Molly; Mandy; Pingers; Pingas;

Metode de sinteză a MDMA

Există o serie de metode disponibile pentru a sintetiza MDMA prin intermediari diferiți. Sinteza originală a MDMA descrisă în brevetul Merck implică bromurarea safrolului în 1-(3,4-metilendioxifenil)-2-bromopropan și apoi reacția acestui adduct cu metilamina. Majoritatea MDMA este sintetizată folosind MDP2P (3,4-metilendioxifenil-2-propanonă) ca precursor. La rândul său, MDP2P este în general sintetizată din piperonal, safrol sau izosafrol. O metodă este izomerizarea safrolului în izosafrol în prezența unei baze puternice și apoi oxidarea izosafrolului în MDP2P. O altă metodă utilizează procesul Wacker pentru a oxida safrolul direct la intermediarul MDP2P cu un catalizator de paladiu. Odată ce intermediarul MDP2P a fost preparat, o aminare reductivă conduce la MDMA racemic (un amestec în părți egale de (R)-MDMA și (S)-MDMA).

În măsura în care MDP2P a devenit mai accesibilă prin obținerea de glicidate PMK, următoarele metode au devenit populare în rândul chimiștilor cladestini.

De exemplu, sinteza MDMA prin adductul său de N-metilformamidă (NMF). Această metodă permite evitarea precursorului metilamină, care poate fi greu accesibil.

Există, de asemenea, o opțiune de a realiza această sinteză prin reducerea LAH:

Aminarea reductivă NaBH4 a MDP2P este de fapt superioară tuturor celorlalte căi comune utilizate în chimia clandestină, iar această metodă permite sinteza MDMA la scară largă, spre deosebire de reducerea cu amalgam de aluminiu. Metoda este destul de simplă, nu necesită echipamente costisitoare. Procedurile cu amestecul de reacție sunt simple și eficiente. Această metodă este foarte utilă pentru producția pe scară largă de MDMA și oferă randamente ridicate (90%+).

Există o formare relativ rapidă a iminei, iar imina este redusă rapid. Nu există nicio reducere a cetonei la alcoolul secundar. În reacții similare, apa care este produsă în timpul formării iminei (baza Schiff) este eliminată din reacție înainte ca imina să fie redusă cu sare de uscare sau site moleculare sau prin utilizarea toluenului ca solvent, astfel încât apa și toluenul formează un azeotrop.

Teste calitative ale MDMA cu reactiv

Reactivul Marquis dă o culoare de la violet la negru cu MDMA.

Efectele și dozajul MDMA

Consumul de MDMA începe cu câteva zile înainte de actul de administrare orală. În primul rând, trebuie să vă aflați într-o stare de deplină bunăstare fizică și psihică, nu trebuie să fiți într-o stare acută sau critică. Nu se recomandă utilizarea în timp ce ați suferit o traumă psihologică recentă. Nu ar trebui (în mod ideal) să urmați niciun curs de tratament. Cu 4-5 zile înainte de utilizare, ar trebui să începeți să luați medicamente din grupul inhibitorilor de pompă de protoni în doze preventive (de obicei 20 mg de omeprazol pe zi); acid alfa-lipic în doză de 600 mg pe zi; începeți un curs de multivitamine (cu includerea obligatorie a vitaminelor B și C); omega-3 conform instrucțiunilor; sau puteți achiziționa amestecuri speciale care conțin substanțele de mai sus (inclusiv acetil L carnitină, coenzima Q10, vitamina C, vitamina E); aprovizionați-vă în prealabil cu suficientă apă (de preferință clorură-bicarbonat-sodiu, cum ar fi Gatorade și așa mai departe). Mesele trebuie luate cu cel mult două ore înainte; componenta calitativă a alimentelor trebuie să fie moderată, fără o cantitate mare de carne și grăsimi (în scopuri preventive, se recomandă administrarea de enzime exogene' amilază, protează și lipază) pentru a evita problemele cu pancreasul. În majoritatea cazurilor, se recomandă respectarea algoritmului de "premedicație înainte de consumul de MDMA": 4 h înainte de ingerarea MDMA: 2 g ghimbir; 3 h înainte 500 mg ALCAR (acetil-L-carnitină), 500 mg vitamina C; 2h înainte nimic; 1h înainte 2 g ghimbir și opțional - 1 comprimat (100 mg) magneziu cu MDMA, 300 mg ALA (ccid alfa-lipoic), 500 mg vitamina C; 1 h după ingerarea MDMA: 300 mg ALA, 500 mg ALCAR; 2 h după 300 mg ALA, Opțional - 1 comprimat (100 mg) magneziu; 3 h după 300 mg ALA, 500 mg vitamina C; 4 h după 300 mg ALA; 5h după 300 mg ALA, 500 mg ALCAR; 6 h după 300 mg ALA, 500 mg vitamina C; 7 h după 300 mg ALA. Există rapoarte anecdotice conform cărora administrarea de 5-HTP în nopțile care urmează consumului de MDMA poate ajuta la reducerea regresului. Există, de asemenea, rapoarte anecdotice conform cărora administrarea de EGCG împreună cu 5-HTP face ca acesta să fie mai eficient în reducerea regresului. Nu există dovezi solide care să susțină niciuna dintre aceste recomandări. Există unele dovezi conform cărora un precursor al 5-HTP poate fi benefic în sarcinile legate de memorie la foștii consumatori de MDMA, astfel încât, dacă sunteți un consumator înrăit sau urmați practici mai puțin sigure (de exemplu, doze repetate, consum frecvent, doze mai mari), ar putea fi util să luați în considerare administrarea de 5-HTP timp de o săptămână după consumul de MDMA, începând cu noaptea următoare sesiunii de MDMA. Adăugarea de catechine de ceai verde (adică EGCG și EGC) ar trebui să ajute. Din motive de siguranță, se recomandă evitarea 5-HTP în termen de 24 de ore de la consumul de MDMA. Consumați MDMA doar într-un mediu pozitiv pentru a reduce la minimum șansa unei experiențe negative. A fi acasă poate fi mai plăcut decât a fi în oraș. Puteți fi cât de ciudat doriți fără să fiți judecat, puteți controla muzica, puteți dansa și apoi să vă opriți și să stați de vorbă pentru că nu este prea tare, nu există persoane agresive în jur care să vă facă să vă simțiți inconfortabil etc. Ca bonus, MDMA este, în general, mai sigură într-o casă decât într-un club: fiind acasă vă permite să faceți pauze frecvente de răcorire, să vă luați suplimentele cu ușurință și înseamnă că puteți obține cu ușurință lichide care conțin electroliți. Nu fiți cu persoane care vă fac să vă simțiți inconfortabil și luați în considerare evitarea persoanelor sobre pe care nu le cunoașteți. De asemenea, poate fi mai plăcut să evitați persoanele în stare de ebrietate, chiar dacă le cunoașteți.

Desigur, nu este recomandat să utilizați MDMA împreună cu alte substanțe; cu toate acestea, este totuși necesar să studiați tabelul de interacțiune al substanțelor. Doza de MDMA, în cazul utilizării în comun cu altă substanță psihoactivă, ar trebui să fie cu 25-50% mai mică decât cea inițială. Calcularea dozei de MDMA trebuie efectuată exclusiv cu ajutorul acestei formule: 1,54 mg/kg, în funcție de doză pot exista diferite efecte dorite și nedorite de severitate diferită, risc de sindrom serotoninic și alte complicații. Doza minimă de MDMA variază de la 50-90 mg, care este asociată cu un risc minim. Doza medie recomandată pentru majoritatea utilizatorilor variază de la 75 la 125 mg. O doză mare variază de la 150 la 200 mg, dozele care depășesc 200 mg sunt considerate periculoase. Dacă pulberea de înmuiere a degetelor: în mod ideal, treceți la doze cântărite, dar dacă nu asta, utilizați "zdrobiți, dab, așteptați." Dacă utilizați tablete și nu ați mai luat o tabletă din acest lot exact, începeți cu jumătate sau mai puțin. Dozele mici pot fi deosebit de importante pentru primele utilizări, deoarece este posibil să aveți, fără să știți, o afecțiune precum hipertermia malignă, care face MDMA mai periculoasă. Un studiu a constatat că efectele dorite ale MDMA sunt maximizate, iar efectele nedorite sunt minimizate, la doze cuprinse între 81-100 mg. Dacă nu sunteți dispus să folosiți aceste orientări privind dozele, vă rugăm să vă asigurați că prietenii dvs. sunt conștienți de semnele de insolație și de epuizare termică și să acorde o atenție sporită menținerii răcirii. Debutul efectelor după administrarea orală de ecstasy este cuprins între 20 și 40 de minute (în funcție de tipul de ecstasy, cantitatea de alimente pe care ați consumat-o înainte de utilizare și alți factori). Durata efectelor variază între 3 și 5 ore, efectele ulterioare se pot menține în decurs de 24 de ore. Atunci când cristalele de MDMA sunt utilizate intranazal, debutul efectelor poate apărea după 5-10 minute și atinge vârful la 2 ore de la utilizare, durata efectelor este de aproximativ 3 ore, cu tendința de a scădea după 60 de minute. Deși este necesar să vă bucurați de efectele MDMA în timpul utilizării, nu trebuie să uitați nici de monitorizarea stării dumneavoastră (dar nu vă agasați de ea). În timpul utilizării, trebuie să beți suficientă apă cu clorură-bicarbonat-sodiu, volumul trebuie să corespundă la 250 ml pe oră (puteți bea, de exemplu, Gatorade). În caz de activitate fizică activă, volumul de apă orală trebuie să fie de aproximativ 500 ml pe oră (dar nu mai mult!). Cu toate acestea, activitatea fizică nu este strict recomandată, deoarece crește semnificativ riscul de efecte secundare și afecțiuni acute. Luați în considerare faptul că volumul de consum oral scade după 5 ore și va fi de 150 ml pe oră. Cantitatea mare de apă vă poate afecta negativ și starea somatică generală. Organismul dumneavoastră va avea nevoie de odihnă după utilizare. Pentru a reduce efectele ulterioare nedorite puteți lua doze mici de tranchilizante (de ex. 1 mg de alprazolam în absența contraindicațiilor) și doze terapeutice scăzute de beta-blocante; este necesar să dormiți (ideal - timp de 8 ore pe noapte); cealaltă parte a zilei ar trebui să fie luată pentru odihnă, pentru a vă reface și a vă "întoarce" în lume; nu este recomandat să conduceți o mașină și să lucrați atât în timpul călătoriei, cât și a doua zi după; nu este recomandat să consumați cantități mari de alimente a doua zi după, este recomandat să aveți mese ușoare. În timp ce cercetările nu au răspuns definitiv dacă MDMA creează dependență, cu siguranță există încă persoane care pot fi îngrijorate de propria lor utilizare a MDMA sau de utilizarea MDMA de către o persoană iubită. Acest lucru poate fi relevant în special pentru consumul de MDMA care este deosebit de suboptimal - de exemplu, doze mari, consum mai frecvent de 3 ori pe lună, consum în medii deosebit de nesigure sau fierbinți etc. Nu se recomandă utilizarea MDMA de mai mult de 3 ori pe lună (în mod ideal, nu mai mult de o dată în 6 luni), deoarece, având în vedere mecanismul de acțiune al MDMA, aceasta provoacă epuizarea neurotransmițătorilor (în principal serotonina), asociată cu simptome de depresie și alte efecte ulterioare pe termen lung. Ar trebui să păstrați ecstasy-ul pentru ocazii speciale și să îl utilizați cu moderație. Utilizarea frecventă a acestei substanțe îi scade eficacitatea și poate provoca toleranță.

Farmacologia MDMA

MDMA acționează în principal ca agent de eliberare a celor trei neurotransmițători monoaminici principali: serotonina, noradrenalina și dopamina, prin acțiunea sa la nivelul receptorului 1 asociat aminei de urmă (TAAR1) și al transportorului vezicular de monoamine 2 (VMAT2). MDMA este un substrat pentru transportorul de monoamină [adică un substrat pentru transportorii de dopamină (DAT), noradrenalină (NET) și serotonină (SERT)], ceea ce îi permite să intre în neuronii monoaminergici prin intermediul acestor proteine de transport ale membranei neuronale. Acționând ca un substrat al transportorului de monoamină, MDMA produce o inhibiție competitivă a recaptării la nivelul transportatorilor membranei neuronale, concurând cu monoaminele endogene pentru recaptare.

MDMA inhibă ambii transportatori de monoamine veziculare (VMAT), al doilea dintre aceștia (VMAT2) fiind foarte exprimat în membranele veziculare ale neuronilor monoaminici. Odată ajunsă în interiorul unui neuron monoaminic, MDMA acționează ca un inhibitor VMAT2 și un agonist TAAR1. Inhibarea VMAT2 de către MDMA duce la creșterea concentrațiilor neurotransmițătorilor monoaminici menționați anterior în citosolul neuronului. Activarea TAAR1 de către MDMA declanșează evenimente de semnalizare a protein kinazei care apoi fosforilează transportorii de monoamină asociați ai neuronului.

Ulterior, acești transportatori de monoamine fosforilați fie inversează direcția de transport - adică transportă neurotransmițătorii din interiorul celulei către fanta sinaptică - fie se retrag în interiorul neuronului, producând, respectiv, afluxul de neurotransmițători și inhibarea necompetitivă a recaptării la nivelul transportatorilor membranei neuronale. MDMA are o afinitate de zece ori mai mare pentru captare la nivelul transportatorilor de serotonină comparativ cu transportatorii de dopamină și noradrenalină și, în consecință, are în principal efecte serotoninergice.

MDMA are, de asemenea, o activitate agonistă slabă la nivelul receptorilor postsinaptici de serotonină 5-HT1 și 5-HT2, iar metabolitul său mai eficient MDA probabil că sporește această acțiune. Cantitățile de cortizol, prolactină și oxitocină din ser sunt crescute de MDMA.

În plus, MDMA este un ligand la ambele subtipuri de receptori sigma, deși eficacitatea sa la acești receptori și rolul pe care îl joacă nu au fost încă elucidate.

Depozitarea MDMA

Depozitarea adecvată a MDMA este esențială pentru menținerea potenței sale și prevenirea degradării. Aceasta trebuie depozitată într-un loc răcoros (5-8°C), uscat, ferit de lumina directă a soarelui și de umezeală. În plus, ar trebui să fie ținută departe de copiii și animalele de companie pentru a preveni ingerarea accidentală.

Concluzie

În concluzie, proprietățile chimice ale MDMA, inclusiv structura sa moleculară și efectele sale farmacologice, contribuie la proprietățile sale psihoactive și la interacțiunile sale fiziologice. În ciuda beneficiilor sale terapeutice potențiale, utilizarea sa în scopuri recreative a condus la examinarea reglementărilor și la clasificarea ca substanță controlată din Lista I în multe țări. Cercetările în curs explorează potențialul său terapeutic, în special în tratamentul PTSD. Cunoașterea sintezei, a proprietăților fizice și chimice, a efectelor și a farmacologiei MDMA informează intervențiile, strategiile de reducere a riscurilor și măsurile de reglementare.

Bibliografie

• Coates, J. și Reffner, J., "Visualization of Micro-ATR Infrared Spectroscopy," Spectroscopy, Vol. 14, #4, aprilie 1999.
• Clarke, E.G.C., Isolation and Identification of Drugs, ediția a doua, The Pharmaceutical Press, 1986.
• Galichat, Laurent Y., Clarke's Analysis of Drugs and Poisons, volumul 2, p. 1256, Pharmaceutical Press, 2004.
• Budavari, S., The Merck Index, 13th Edition, Merck and Co., Inc. 2001.
• http://en.wikipedia.org/wiki/3,4-methylenedioxymethamphetamine
• https://psychonautwiki.org