- Joined
- Jun 24, 2021
- Messages
- 1,643
- Solutions
- 2
- Reaction score
- 1,752
- Points
- 113
- Deals
- 666
SSRI și MDMA
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) sunt o clasă de medicamente utilizate în principal pentru a trata depresia și tulburările de anxietate. Se crede că acestea acționează prin creșterea nivelului de serotonină din creier, un neurotransmițător asociat cu reglarea stării de spirit.
Serotonina este produsă în celulele nervoase (neuroni) din creier. Atunci când neuronii comunică, serotonina este eliberată în golurile (sinapsele) dintre neuroni. Aceasta se leagă de receptorii de pe neuronul receptor pentru a transmite semnale. În mod normal, serotonina este apoi preluată înapoi de neuronii care o eliberează prin intermediul transportatorilor de serotonină, un proces cunoscut sub numele de recaptare.
SSRI acționează prin blocarea acestor transportatori de serotonină. Prin inhibarea recaptării serotoninei, SSRI cresc cantitatea de serotonină disponibilă în sinapse. Prezența crescută a serotoninei în sinapsă îmbunătățește semnalizarea serotoninergică, care îmbunătățește starea de spirit și reduce simptomele depresiei și anxietății.
Mai multe SSRI sunt prescrise în mod obișnuit, fiecare având propriul său profil specific care afectează adecvarea și efectele secundare pentru diferiți pacienți:
- Fluoxetina (Prozac): Unul dintre cele mai cunoscute SSRI, adesea prescris pentru depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburare de panică. Are un timp de înjumătățire mai lung, ceea ce înseamnă că rămâne mai mult timp în organism, reducând potențial simptomele de sevraj la întreruperea tratamentului.
- Sertralină (Zoloft): Utilizată pentru depresie, TOC, tulburare de panică și tulburare de anxietate socială. Aceasta tinde să aibă un spectru de aplicare puțin mai larg.
- Paroxetină (Paxil): Cunoscut pentru tratarea depresiei, a tulburării de anxietate generalizată și a PTSD. Este asociată cu simptome de sevraj mai semnificative și are un efect sedativ, care poate fi benefic sau nedorit în funcție de simptomele pacientului.
- Citalopram (Celexa): Prescris adesea pentru depresie și uneori pentru tulburări de alimentație. Este cunoscut pentru profilul său relativ favorabil de efecte secundare, deși trebuie avută grijă din cauza potențialelor efecte secundare legate de inimă la doze mai mari.
- Escitalopram (Lexapro): Un derivat al citalopramului, utilizat pentru depresie și tulburarea de anxietate generalizată, cunoscut pentru eficacitatea sa și efectele secundare minime.
MDMA (3,4-metilendioximetilmetamfetamina), cunoscută în mod obișnuit sub numele de ecstasy sau molly, este o substanță psihoactivă utilizată în principal în scopuri recreative, deși în prezent este studiată și pentru potențiale beneficii terapeutice, în special în tratamentul PTSD și al altor afecțiuni.
MDMA intră în creier și acționează predominant asupra neuronilor care produc serotonină. MDMA face ca acești neuroni să elibereze cantități mari de serotonină, împreună cu cantități mai mici de dopamină și norepinefrină. Această eliberare contribuie la creșterea stării de spirit, a sociabilității și a nivelului de energie al consumatorului.
MDMA acționează, de asemenea, ca un inhibitor al recaptării serotoninei, dopaminei și norepinefrinei. Prin blocarea reabsorbției (recaptării) acestor neurotransmițători înapoi în neuroni, MDMA crește și prelungește activitatea lor în creier.
MDMA stimulează eliberarea de hormoni precum oxitocina și vasopresina, care joacă un rol în încredere, excitare sexuală și alte comportamente sociale. Acest lucru poate spori sentimentele de apropiere și atașament în rândul consumatorilor.
Interacțiunea dintre SSRI și MDMA implică o dinamică farmacologică complexă, care afectează în special sistemul serotoninei din creier, ceea ce poate duce atât la diminuarea efectelor, cât și la riscuri potențiale.
Atât SSRI, cât și MDMA cresc nivelul serotoninei în creier, dar prin mecanisme diferite. ISRS blochează recaptarea serotoninei la nivelul fantei sinaptice, crescând astfel disponibilitatea acesteia. MDMA nu numai că blochează recaptarea, dar induce și eliberarea de serotonină, împreună cu dopamină și noradrenalină. Atunci când sunt combinate, SSRI și MDMA concurează pentru aceleași locuri de transport al serotoninei, ceea ce poate atenua efectele MDMA.
Unele SSRI sunt inhibitori puternici ai enzimei CYP2D6, care este esențială pentru metabolizarea MDMA. Această interacțiune poate duce la creșterea nivelului de MDMA în sânge. Cu toate acestea, acest lucru nu sporește neapărat efectele subiective ale MDMA; dimpotrivă, le poate diminua datorită interacțiunilor farmacodinamice în care prezența SSRI interferează cu capacitatea MDMA de a elibera serotonină.
Efecte și pericole posibile
- Eficacitatea redusă a MDMA: Persoanele care iau SSRI pot avea efecte mai puțin intense sau nu au niciun efect de la MDMA din cauza concurenței la nivelul sitemelor serotoninei menționate mai sus. Acest lucru îi poate determina pe unii utilizatori să își mărească doza de MDMA, ceea ce este riscant și poate duce la toxicitate.
- Sindromul serotoninei: Deși rar în cazul combinării SSRI și MDMA, există un risc teoretic de sindrom serotoninic, o afecțiune care poate pune viața în pericol, caracterizată prin temperatură corporală ridicată, agitație, reflexe crescute, tremor, transpirație, pupile dilatate și diaree. Acest risc poate apărea din cauza efectelor aditive asupra nivelului de serotonină, deși cazurile documentate sunt rare.
- Afecte asupra dispoziției: Combinația poate duce la alterarea eficacității SSRI în urma consumului de MDMA. Utilizatorii ar putea experimenta o agravare a simptomelor depresive după ce efectele inițiale ale MDMA dispar, posibil din cauza epuizării rezervelor de serotonină.
Această combinație reduce efectele recreative, păstrează și sporește reacțiile adverse și crește riscurile de stare de urgență și toxicitate.
Luând în considerare toate aspectele, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: