- Joined
- Jun 24, 2021
- Messages
- 1,643
- Solutions
- 2
- Reaction score
- 1,751
- Points
- 113
- Deals
- 666
Psilocibinele și somniferele
Ciupercile psilocibine, adesea denumite colocvial "ciuperci magice" sau "shrooms", conțin compuși psihoactivi care afectează creierul, mai ales psilocibina. Atunci când este ingerată, psilocibina este transformată de organism în psilocină, substanța responsabilă în principal de efectele psihedelice ale ciupercilor.
Psilocina se leagă cu mare afinitate de receptorii de serotonină (5-HT), în special de subtipul de receptor 5-HT2A, care este distribuit pe scară largă în creier, inclusiv în regiunile care joacă un rol esențial în percepție, dispoziție și procesele de gândire. Activarea receptorilor 5-HT2A de către psilocină este considerată a fi mecanismul principal care stă la baza efectelor psihedelice ale ciupercilor psilocibină.
Una dintre cele mai notabile descoperiri este perturbarea rețelei modului implicit (DMN), o rețea de regiuni ale creierului care este de obicei mai activă în timpul odihnei și este implicată în procesele de gândire autoreferențiale, cum ar fi visarea cu ochii deschiși, autoreflecția și construirea unui sentiment al sinelui. Prin perturbarea DMN, psilocibina poate duce la experiențe de disoluție a egoului și la stări modificate de conștiință.
Psilocibina crește, de asemenea, conectivitatea între diferite regiuni ale creierului care, de obicei, nu comunică direct între ele. Se crede că această conectivitate crescută stă la baza gândurilor, senzațiilor și percepțiilor vizuale neobișnuite (halucinații) care caracterizează o experiență psihedelică.
Somniferele, cunoscute și sub numele de sedative sau hipnotice, sunt medicamente prescrise pentru a ajuta persoanele cu dificultăți de somn. Acestea acționează asupra creierului și a sistemului nervos central pentru a promova relaxarea și a induce somnul. Există mai multe clase de somnifere, fiecare funcționând diferit în funcție de structura lor chimică specifică și de receptorii țintă din creier.
- Benzodiazepinele potențează efectul neurotransmițătorului acid gama-aminobutiric (GABA) la nivelul receptorului GABA-A, care promovează sedarea, reduce anxietatea și facilitează somnul. Lorazepam (Ativan), Temazepam (Restoril) și Diazepam (Valium).
- Hipnotice non-benzodiazepine. Aceste medicamente modulează, de asemenea, receptorii GABA-A, dar au o structură chimică diferită de benzodiazepine. Acestea sunt concepute pentru a avea mai puține efecte secundare și un risc mai scăzut de dependență. Zolpidem (Ambien), Eszopiclone (Lunesta) și Zaleplon (Sonata).
- Agoniști ai receptorilor de melatonină. Aceste medicamente imită acțiunea melatoninei, un hormon natural care reglează ciclul somn-veghe, prin legarea la receptorii de melatonină din creier. Ramelteon (Rozerem) și Tasimelteon (Hetlioz).
- Antagoniști ai receptorilor de orexină. Orexina este un neurotransmițător care reglează starea de veghe. Antagoniștii receptorilor de orexină blochează acțiunea orexinei, care ajută la promovarea somnului. Suvorexant (Belsomra) și Lemborexant (Dayvigo).
- Antidepresive. Unele antidepresive pot induce somnul ca efect secundar prin modificarea nivelurilor de neurotransmițători precum serotonina și norepinefrina din creier. Trazodonă, Doxepină (Silenor) și Mirtazapină (Remeron).
- Antihistaminice (fără prescripție medicală). Antihistaminicele blochează acțiunea histaminei, o substanță chimică implicată în vigilență, favorizând astfel somnolența. Difenhidramină (Benadryl) și doxilamină (Unisom).
Psilocibina interacționează cu receptorii de serotonină din creier, la fel ca unele somnifere și alte medicamente, cum ar fi antidepresivele. Această interacțiune poate modifica starea de spirit, percepția și diverse funcții fiziologice, putând influența tiparele de somn. De exemplu, antidepresivele care vizează receptorii de serotonină pot reduce efectele psihedelice ale psilocibinei sau pot modifica impactul acesteia asupra dispoziției și percepției.
Somniferele acționează de obicei prin inducerea sedării sau prin îmbunătățirea proceselor naturale care facilitează somnul. De exemplu, benzodiazepinele cresc eficiența GABA, ceea ce ar putea contracara unele dintre aspectele stimulative ale psilocibinei. Cu toate acestea, acestea ar putea, de asemenea, să exacerbeze potențial orice dezorientare sau confuzie cauzată de psilocibină. Somniferele non-benzodiazepine, precum zolpidem (Ambien), acționează pe căi similare, cu rezultate potențial conflictuale similare.
Psilocibina în sine poate avea efecte variate asupra somnului, variind de la inducerea unui somn odihnitor la unele persoane la provocarea insomniei și perturbarea tiparelor normale de somn la altele. Aceasta poate crește nivelul de serotonină din creier, ceea ce poate duce la modificări ale tiparelor de somn. Unele persoane se pot confrunta cu un somn odihnitor și profund, în timp ce altele se pot confrunta cu insomnie și somn perturbat. Efectele pot depinde, de asemenea, de doza de psilocibină administrată, de mediul în care este administrată și de experiența anterioară a persoanei cu această substanță.
Psilocibina și somniferele își pot influența reciproc metabolismul în ficat, modificând durata și intensitatea efectelor lor. Acest lucru ar putea duce la sedare prelungită sau la intensificarea experiențelor psihedelice.
Beneficii potențiale:
- Îmbunătățirea calității somnului: Pentru persoanele care se confruntă cu efectele secundare ale psilocibinei, cum ar fi creșterea excitației sau modificarea tiparelor de somn, anumite somnifere ar putea ajuta la facilitarea unui somn odihnitor.
- Reducerea anxietății: În cazurile în care psilocibina induce anxietate sau suferință, efectele anxiolitice ale anumitor somnifere ar putea oferi ușurare, deși acest lucru depinde în mare măsură de răspunsul individului la ambele substanțe.
- Sedare crescută: Combinarea psilocibinei cu sedative-hipnotice poate duce la sedare excesivă, afectând funcțiile cognitive și motorii mai mult decât oricare dintre substanțe luate separat.
- Stres psihologic: Pentru unii, combinarea stărilor modificate de conștiință datorate psilocibinei cu efectele dezorientante ale somniferelor ar putea spori confuzia sau ar putea duce la reacții psihologice negative.
- Sindromul serotoninei: Deși rar, există un risc teoretic de sindrom serotoninic atunci când se combină psilocibina cu alte substanțe care afectează nivelurile de serotonină, mai ales dacă aceste substanțe includ anumite tipuri de somnifere sau suplimente care cresc serotonina.
Având în vedere cele de mai sus, vă recomandăm să tratați această combinație cu mare prudență.
Last edited by a moderator: