Phencyclidine (PCP) Amphetamine Red Discuție: Fenciclidină (PCP) și amfetamină

HEISENBERG

ADMIN
ADMIN
Joined
Jun 24, 2021
Messages
1,643
Solutions
2
Reaction score
1,752
Points
113
Deals
666
Fenciclidină (PCP) și amfetamină

Fenciclidina, cunoscută în mod obișnuit ca PCP sau "praf de înger", este un drog disociativ sintetic care modifică percepțiile senzoriale, starea de spirit și cogniția. Dezvoltat inițial ca anestezic, utilizarea sa medicală a fost întreruptă din cauza efectelor sale psihologice grave și imprevizibile. În prezent, este cunoscut mai ales pentru utilizarea sa ca drog recreațional, cunoscut pentru efectele sale puternice și adesea periculoase.

PCP își exercită efectele în principal prin acțiunea sa ca antagonist necompetitiv al receptorului N-metil-D-aspartat (NMDA), care este un tip de receptor glutamat din creier. Glutamatul este principalul neurotransmițător excitator din sistemul nervos central, iar buna sa funcționare este esențială pentru activitatea cognitivă și neurologică normală. PCP se leagă de receptorul NMDA și blochează canalul care permite ionilor precum calciul să pătrundă în neuron. Acest blocaj perturbă comunicarea neuronală normală și conduce la efectele disociative ale drogului.

Dincolo de impactul său asupra receptorilor de glutamat, PCP afectează și alte sisteme de neurotransmițători. Aceasta crește nivelul de dopamină prin inhibarea transportatorilor de dopamină, ceea ce este probabil responsabil pentru unele dintre efectele sale euforice. De asemenea, poate interacționa cu receptorii sigma, care pot modula eliberarea diferiților neurotransmițători și pot contribui la halucinații și alte efecte psihotomimetice.

Consumul de PCP poate fi deosebit de imprevizibil și poate duce la reacții psihologice grave și la un comportament periculos. Efectele sale disociative pot determina utilizatorii să se simtă invulnerabili, ceea ce ar putea duce la răniri accidentale sau la automutilare. Consumul cronic de PCP poate duce la deficite cognitive de lungă durată, pierderi de memorie și tulburări emoționale.


Amfetamina este un stimulent puternic al sistemului nervos central (SNC) care afectează creierul prin intensificarea anumitor tipuri de activitate neuronală. Este utilizată în scop terapeutic pentru a trata tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), narcolepsia și anumite cazuri de obezitate. În contexte recreaționale, este adesea utilizată pentru efectele sale euforice și energizante.

Amfetamina promovează eliberarea de dopamină și norepinefrină din veziculele lor de stocare din neuroni. Această creștere a nivelului neurotransmițătorilor în fanta sinaptică (spațiul dintre neuroni) îmbunătățește neurotransmisia și stimulează activitatea în părțile creierului legate de vigilență, atenție și reacție la mediu.

În mod normal, neurotransmițătorii sunt reabsorbiți de neuroni prin intermediul proteinelor transportoare. Amfetamina inhibă aceste transportori, în special transportorul de dopamină (DAT) și transportorul de norepinefrină (NET). Această inhibiție împiedică recaptarea dopaminei și norepinefrinei, permițându-le să rămână active în fanta sinaptică pentru perioade mai lungi, amplificându-le astfel efectele.

Amfetamina induce, de asemenea, un transport invers al dopaminei și norepinefrinei, ceea ce înseamnă că poate inversa direcția normală a transportului neurotransmițătorilor. În loc să fie preluați de neuroni, neurotransmițătorii sunt împinși înapoi în sinapsă, crescând și mai mult concentrațiile lor extracelulare și amplificând efectele lor stimulatoare asupra SNC.


Combinarea fenciclidinei (PCP) și a amfetaminei poate duce la efecte imprevizibile și potențial grave. Fiecare medicament are acțiuni distincte asupra creierului care pot agrava riscurile atunci când sunt luate împreună:

  • Supraîncărcarea sistemelor neurotransmițătoare. Inhibarea de către PCP a receptorilor glutamatului și promovarea de către amfetamină a eliberării de dopamină și noradrenalină pot duce la modificarea activităților sinaptice și a echilibrelor neurochimice, putând spori sau diminua efectele unul altuia. Combinația poate stimula excesiv SNC, creând semnale contradictorii în cadrul sistemelor de reglementare ale creierului. Aceasta include confuzie, comportament neregulat, agitație extremă și psihoză potențială.
  • Creșterea stresului cardiovascular: Ambele medicamente cresc ritmul cardiac și tensiunea arterială, ceea ce poate solicita sistemul cardiovascular, ducând la potențiale evenimente acute precum atacul de cord sau accidentul vascular cerebral.
  • Simptome psihiatrice severe: Combinația poate exacerba sau precipita episoadele psihotice, paranoia severă și comportamentul violent.
  • Neurotoxicitate: Ambele medicamente au potențiale efecte neurotoxice care pot fi exacerbate atunci când sunt utilizate în combinație.
  • Risc ridicat de supradozaj: Cu această combinație, riscurile de supradozaj și stări de urgență cresc semnificativ.

Având în vedere aceste interacțiuni, combinația de PCP și amfetamină este considerată extrem de periculoasă și este, în general, nerecomandată din cauza riscurilor severe, periculoase și amenințătoare de viață implicate.

🔴 Având în vedere toate acestea, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
 
Last edited by a moderator:
Top