Metoxetamina și SSRI
Metoxetamina (MXE), adesea denumită colocvial "Mexxy" sau "M-ket", este un anestezic disociativ care a fost dezvoltat ca analog sintetic al ketaminei. Profilul său farmacologic este complex și multifațetat, având un impact asupra diferitelor sisteme neurotransmițătoare din creier.
MXE acționează în principal ca un antagonist al receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA) din creier. Receptorii NMDA sunt implicați în transmiterea semnalelor electrice între neuronii din creier și coloana vertebrală; aceștia sunt necesari pentru memorie și cunoaștere. Prin blocarea acestor receptori, MXE perturbă funcționarea normală a creierului, ducând la efectele sale disociative. Acest lucru este similar cu alte anestezice disociative precum ketamina.
MXE poate inhiba, de asemenea, recaptarea dopaminei, un neurotransmițător asociat cu plăcerea, recompensa și motivația. Această inhibare poate crește nivelul de dopamină din creier, contribuind potențial la creșterea stării de spirit și la efectele euforice.
Unele dovezi sugerează că MXE poate avea, de asemenea, un efect inhibitor ușor asupra recaptării serotoninei, deși această acțiune este mai puțin pronunțată decât efectele sale asupra receptorilor NMDA și a recaptării dopaminei.
Utilizatorii experimentează adesea un sentiment de detașare de corpul lor și de mediul înconjurător, un efect cunoscut sub numele de disociere. Aceasta poate varia de la o detașare ușoară la o deconectare mai profundă, descrisă uneori ca intrarea într-o realitate diferită sau "k-hole". MXE poate induce halucinații, o percepție modificată a culorilor și sunetelor și un sentiment de realitate modificată. Aceste efecte se datorează impactului lor asupra procesării senzoriale și perceptive a creierului. Activitatea dopaminergică a MXE poate duce la sentimente de euforie, dispoziție ridicată și un sentiment subiectiv de bunăstare. Ca și alți antagoniști NMDA, MXE are proprietăți de ameliorare a durerii, deși acestea sunt adesea secundare efectelor sale psihoactive.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) blochează recaptarea serotoninei, crescând disponibilitatea acesteia în fanta sinaptică, îmbunătățind astfel starea de spirit și reglarea emoțională. Acestea sunt utilizate în principal pentru a trata depresia și tulburările de anxietate. Efectele secundare frecvente includ disfuncția sexuală, creșterea în greutate și încețoșarea emoțională. Activitatea excesivă a serotoninei poate duce la o afecțiune care poate pune viața în pericol, cunoscută sub numele de sindrom serotoninic.
SSRI sunt o clasă de medicamente utilizate pe scară largă. Iată câteva exemple comune:
- Fluoxetina (Prozac): Remarcabil pentru că a fost unul dintre primele SSRI de pe piață și are un efect relativ stimulant, care poate fi benefic la pacienții cu oboseală și letargie.
- Sertralină (Zoloft): Cunoscută pentru profilul său relativ echilibrat în ceea ce privește efectele secundare și eficacitatea.
- Paroxetină (Paxil, Seroxat): Este ceva mai sedant decât alte SSRI și poate fi util la pacienții cu niveluri ridicate de anxietate sau insomnie. Cu toate acestea, este, de asemenea, asociat cu creșterea în greutate și efecte secundare sexuale mai des decât unele alte SSRI.
- Citalopram (Celexa): Cunoscut pentru simplitatea dozării și pentru faptul că are mai puține interacțiuni medicamentoase, dar există unele preocupări legate de tulburările de ritm cardiac la doze mai mari.
- Escitalopram (Lexapro): O formă mai puternică de citalopram (este enantiomerul S al citalopramului) și este în general bine tolerat, cu un profil relativ favorabil al efectelor secundare.
- Fluvoxamină (Luvox): Adesea ales pentru eficacitatea sa în TOC și este unic printre SSRI pentru că nu este utilizat de obicei ca tratament de primă linie pentru depresie.
Fiecare SSRI are un profil farmacologic ușor diferit, care îi poate influența eficacitatea, efectele secundare și combinațiile la diferite persoane.
MXE și SSRI interacționează prin mecanisme farmacologice complexe, fiecare afectând creierul în moduri distincte. Efectele dopaminergice și antagoniste NMDA potențiale ale MXE combinate cu modificările serotoninergice induse de SSRI ar putea duce la intensificarea efectelor psihotomimetice: anxietate, paranoia, halucinații sau alte simptome de tip psihotic. Combinația ar putea exacerba disfuncția cognitivă și crește riscul de apariție a sindromului serotoninic. Printre simptomele care pot fi observate se numără temperatura corporală ridicată, agitația, reflexele intensificate, tremurul, transpirația, pupilele dilatate, diareea și coma.
Combinația nu aduce bonusuri sau descoperiri evidente, ci oferă riscuri pentru momentele neplăcute, sănătatea mintală și viața în general.
Luând toate lucrurile în considerare, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: