- Joined
- Jun 24, 2021
- Messages
- 1,643
- Solutions
- 2
- Reaction score
- 1,752
- Points
- 113
- Deals
- 666
MDMA și somnifere
MDMA (3,4-metilendioximetilmetamfetamina), cunoscută adesea sub numele de stradă "Ecstasy" sau "Molly", acționează atât ca stimulent, cât și ca psihedelic, producând efecte care includ creșterea energiei, elevarea emoțională și alterarea percepțiilor senzoriale.
Principala acțiune a MDMA este creșterea eliberării de neurotransmițători, în special serotonină, dopamină și noradrenalină, din celulele nervoase din creier. Această eliberare duce la creșterea dispoziției și a nivelului de energie caracteristice efectelor MDMA.
Pe lângă faptul că favorizează eliberarea neurotransmițătorilor, MDMA inhibă și recaptarea acestora (procesul prin care neurotransmițătorii sunt reabsorbiți de celulele nervoase după ce au fost eliberați). Această inhibiție, în special în cazul serotoninei, prelungește și amplifică acțiunile neurotransmițătorului în creier, contribuind și mai mult la efectele empatice și de ridicare a dispoziției ale MDMA.
Disponibilitatea crescută a serotoninei, dopaminei și norepinefrinei în fanta sinaptică (spațiul dintre neuroni) îmbunătățește neurotransmisia și conduce la diverse efecte psihologice asociate cu MDMA. Serotonina, în special, are un impact semnificativ asupra dispoziției, apetitului, somnului și percepției, în timp ce dopamina și norepinefrina sunt mai strâns legate de nivelurile de energie, vigilență și sistemul de recompensă.
În timp ce MDMA poate induce sentimente de euforie și conectare, are, de asemenea, potențial pentru efecte secundare negative și riscuri pentru sănătate. Acestea pot include deshidratarea, hipertermia, sindromul serotoninei (o afecțiune potențial fatală cauzată de excesul de serotonină din creier) și efectele de revenire, cum ar fi depresia, anxietatea și tulburările de somn. Utilizarea repetată poate duce la toleranță, dependență și modificări pe termen lung ale chimiei creierului, în special în sistemul serotoninei, care poate afecta starea de spirit, memoria și procesarea emoțională.
Somniferele sau hipnoticele sunt o categorie largă de medicamente utilizate pentru a facilita somnul sau a menține somnul pe parcursul nopții. Acestea acționează prin diferite mecanisme în funcție de clasa lor, afectând diferiți neurotransmițători sau sisteme din creier.
- Benzodiazepinele sporesc efectul neurotransmițătorului acid gama-aminobutiric (GABA) în creier. GABA este principalul neurotransmițător inhibitor, ceea ce înseamnă că încetinește activitatea cerebrală. Prin creșterea eficacității GABA, benzodiazepinele promovează relaxarea, sedarea și scăderea anxietății. Exemple: Temazepam (Restoril), Lorazepam (Ativan), Diazepam (Valium).
- Cunoscute și sub denumirea de "medicamente Z", hipnoticele non-benzodiazepine acționează asupra acelorași receptori GABA ca benzodiazepinele, dar într-o manieră mai selectivă. Acestea vizează în mod specific receptorii implicați în reglarea somnului, ceea ce teoretic le face mai sigure și cu mai puține efecte secundare. Zolpidem (Ambien), Eszopiclone (Lunesta), Zaleplon (Sonata).
- Agoniști ai receptorilor de melatonină. Aceste medicamente mimează acțiunea melatoninei, un hormon care reglează ciclul somn-veghe. Prin activarea receptorilor de melatonină din creier, acestea ajută la resetarea ceasului intern al organismului, favorizând somnolența la momentele potrivite. Ramelteon (Rozerem), Tasimelteon (Hetlioz).
- Antagoniști ai receptorilor de orexină. Orexina este un neurotransmițător care reglează trezirea, starea de veghe și apetitul. Antagoniștii receptorilor de orexină acționează prin blocarea acțiunii orexinei, reducând astfel trezirea și favorizând somnul. Suvorexant (Belsomra), Lemborexant (Dayvigo).
- Antidepresive. Unele antidepresive pot favoriza somnul prin modularea neurotransmițătorilor implicați în somn și dispoziție, precum serotonina și norepinefrina. Deși nu este principala lor utilizare, acestea sunt prescrise pentru insomnie, în special la persoanele cu depresie sau anxietate concomitentă. Trazodonă (Desyrel), Mirtazapină (Remeron).
- Antihistaminice. Disponibile fără rețetă, aceste somnifere acționează prin blocarea receptorilor de histamină din creier. Histamina este implicată în starea de veghe, astfel încât inhibarea sa favorizează somnolența. Difenhidramină (Benadryl, Sominex), Doxilamină (Unisom).
Combinarea MDMA cu somniferele poate duce la interacțiuni imprevizibile și potențial dăunătoare din cauza efectelor lor opuse asupra sistemului nervos central (SNC): MDMA fiind un stimulent-psihedelic, iar majoritatea somniferelor fiind depresive.
Atât MDMA, cât și anumite somnifere (în special cele care ar putea afecta nivelurile de serotonină) ar putea crește riscul de sindrom serotoninic, o afecțiune care poate pune viața în pericol, caracterizată prin temperatură ridicată a corpului, agitație, tremurături și altele.
Efectele stimulante ale MDMA ar putea contracara efectele sedative ale somniferelor, ceea ce ar putea duce la o eficacitate redusă a somniferelor.
Utilizarea somniferelor împreună cu MDMA poate crește riscul de depresie excesivă a SNC, ducând la suprasedare, afectarea controlului motor, depresie respiratorie și pierderea cunoștinței în cazuri grave.
- Risc crescut de supradozaj și complicații de sănătate. Amestecarea MDMA cu somnifere crește riscul de supradozaj și alte complicații de sănătate din cauza efectelor contrastante de stimulare versus sedare a sistemului nervos central.
- Tulburări ale somnului. În timp ce MDMA poate provoca insomnie, tulburări de somn și modificarea ciclurilor somn-veghe datorită efectelor sale asupra neurotransmițătorilor precum serotonina, somniferele au scopul de a contracara aceste efecte prin promovarea somnolenței și a somnului. Cu toate acestea, combinația poate duce la modele de somn imprevizibile, la rezultate ineficiente ale medicației pentru somn sau la probleme de somn exacerbate după utilizarea MDMA.
- Potențial pentru sindromul serotoninei. Atât MDMA, cât și anumite clase de somnifere (antidepresive) ar putea crește riscul de sindrom serotoninic, o afecțiune periculoasă care rezultă din excesul de serotonină în creier.
- Somnolența în timpul zilei și efectele mahmurelii. Multe persoane se confruntă cu un efect de "mahmureală" de la somnifere, caracterizat prin somnolență, amețeli și deficiențe cognitive a doua zi după utilizare. Aceste efecte pot fi agravate de efectele secundare ale MDMA, putând afecta funcționarea zilnică.
- Efecte comportamentale periculoase. Anumite somnifere eliberate pe bază de prescripție medicală pot duce la parasomnii, care sunt comportamente perturbatoare ale somnului, cum ar fi somnambulismul. Aceste riscuri pot fi amplificate atunci când aceste medicamente sunt combinate cu MDMA, care alterează, de asemenea, funcțiile cognitive și fizice.
Unele persoane pot folosi somnifere după ce au luat MDMA pentru a contracara efectele stimulante și pentru a ajuta la reducerea consumului, cu scopul de a atenua insomnia sau agitația în timpul efectelor secundare ale drogului. În acest caz, combinația poate aduce beneficii obiective. Dar momentul este important în acest caz (administrarea somniferelor în perioada de declin sau după terminarea efectelor principale ale MDMA), dozele și toleranța personală. De asemenea, este important să se adere la principiile de bază ale reducerii riscurilor.
Până în prezent, nu există nicio dovadă a vreunui efect recreațional pozitiv demn de luat în seamă în urma unei combinații unice a acestor substanțe, care ar putea compensa riscurile asociate cu această combinație.
Având în vedere cele de mai sus, vă recomandăm să tratați această combinație cu mare precauție.
Last edited by a moderator: