Dextrometorfan (DXM) și Phenibut
Dextrometorfanul (DXM) este un ingredient comun în medicamentele fără prescripție medicală pentru tuse. Acesta acționează în principal prin afectarea creierului și a sistemului nervos. DXM și metabolitul său activ, dextrorfanul, blochează receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat) din creier. Acești receptori sunt implicați în transmiterea semnalelor între celulele nervoase și joacă un rol în învățare, memorie și percepția durerii. Prin inhibarea receptorilor NMDA, DXM poate produce efecte disociative, care pot modifica percepția și cunoașterea.
DXM este, de asemenea, un agonist al receptorilor sigma-1. Acești receptori sunt implicați în mai multe procese neurologice, inclusiv modularea eliberării neurotransmițătorilor și neuroprotecția. Activarea receptorilor sigma-1 poate contribui la efectele psihoactive și neuroprotectoare ale medicamentului.
DXM inhibă recaptarea serotoninei, un neurotransmițător implicat în reglarea dispoziției. Prin creșterea nivelului de serotonină în creier, DXM poate avea efecte de modificare a dispoziției și poate contribui la utilizarea sa în tratarea anumitor tulburări de dispoziție. Cu toate acestea, acest lucru crește, de asemenea, riscul de sindrom serotoninic atunci când este combinat cu alți agenți serotoninergici.
În cele din urmă, DXM are o afinitate slabă pentru receptorii de opiacee, în special receptorul sigma-1 și, într-o mai mică măsură, receptorul mu-opioid. Deși nu produce efecte semnificative de tip opioid, această interacțiune poate contribui la profilul său farmacologic general.
Fenibutul (acid β-fenil-γ-aminobutiric) este un depresor al sistemului nervos central și un anxiolitic. A fost dezvoltat în Uniunea Sovietică și este utilizat în unele țări ca medicament prescris pentru anxietate, insomnie și alte afecțiuni.
Phenibutul este în primul rând un agonist al receptorului GABA B. GABA (acid gamma-aminobutiric) este principalul neurotransmițător inhibitor din creier. Prin stimularea receptorilor GABA B, Phenibut reduce excitabilitatea neuronală, ducând la efectele sale calmante și anxiolitice. Această acțiune este similară cu mecanismul baclofenului, un agent relaxant muscular și antispastic.
De asemenea, fenibutul are o anumită afinitate pentru receptorii GABA A, deși acest efect este mai puțin pronunțat decât acțiunea sa asupra receptorilor GABA B. Modularea receptorilor GABA A contribuie la efectele sale sedative și anxiolitice generale.
Poate influența nivelurile de dopamină din creier. S-a demonstrat că crește dopamina în striatum, ceea ce ar putea contribui la efectele sale nootropice (de îmbunătățire cognitivă) și euforice. Această activitate dopaminergică poate juca, de asemenea, un rol în potențialul său de abuz.
Cel puțin fenibutul poate bloca canalele de calciu cu tensiune, ceea ce contribuie la reducerea excitabilității neuronale. Această acțiune poate contribui la efectele sale generale de calmare și relaxare musculară.
Combinarea DXM și a fenibutului poate avea efecte semnificative și potențial periculoase datorită interacțiunilor lor cu mai multe sisteme de neurotransmițători.
- Deficiență cognitivă: DXM și fenibutul afectează ambele funcția cognitivă. Combinația lor poate duce la confuzie accentuată, tulburări de memorie și dificultăți de concentrare.
- Efecte disociative și halucinogene: DXM, în special la doze mari, poate produce efecte disociative și halucinogene. Combinarea sa cu fenibut poate intensifica aceste efecte, putând duce la dezorientare severă, halucinații vizuale și auditive și detașare de realitate.
- Anxietate crescută și schimbări de dispoziție: În timp ce ambele substanțe pot reduce anxietatea la doze terapeutice, combinația lor, în special la doze mari, poate crește în mod paradoxal anxietatea și provoca schimbări de dispoziție. Acest lucru se datorează interacțiunilor complexe din cadrul sistemelor de neurotransmițători ale creierului.
- Sedare sporită și depresie a SNC: Atât DXM, cât și fenibutul au proprietăți sedative. Atunci când sunt combinate, aceste efecte pot fi amplificate semnificativ, ducând la sedare profundă și depresie a SNC. Acest lucru poate duce la somnolență, letargie și afectarea coordonării motorii.
- Probleme gastrointestinale: Greața, vărsăturile și alte tulburări gastrointestinale sunt frecvente cu ambele substanțe. Combinația lor poate exacerba aceste probleme, ducând la creșterea disconfortului și la o posibilă deshidratare.
- Euforie sporită și risc de dependență: Activitatea dopaminergică a fenibutului și potențialul DXM de a crește serotonina se pot combina pentru a spori senzația de euforie. Această euforie accentuată crește riscul de dependență psihologică și de abuz.
- Risc crescut de depresie respiratorie: Dozele mari de DXM și fenibut pot suprima sistemul respirator. Atunci când sunt luate împreună, crește riscul de depresie respiratorie severă, care poate pune viața în pericol.
Având în vedere cele de mai sus, recomandăm tratarea acestei combinații cu mare precauție.
Last edited by a moderator: