- Joined
- Jun 24, 2021
- Messages
- 1,643
- Solutions
- 2
- Reaction score
- 1,751
- Points
- 113
- Deals
- 666
Dextrometorfan (DXM) și IMAO
Dextrometorfanul (DXM) este un medicament disociativ și un inhibitor al tusei care acționează asupra centrului tusei din creier pentru a reduce nevoia de a tuși. Mecanismul său exact de acțiune nu este pe deplin înțeles, dar se crede că implică mai multe mecanisme diferite.
Cercetările sugerează că DXM acționează în primul rând prin blocarea receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA), care sunt un tip de receptor de glutamat responsabil pentru neurotransmisia excitatorie în sistemul nervos central. Această acțiune de blocare interferează cu transmiterea semnalelor excitatorii. Interesant este faptul că acest mod de acțiune prezintă similitudini cu ketamina și PCP.
În plus față de mecanismul său primar, DXM acționează ca un inhibitor neselectiv al recaptării serotoninei, un antagonist al receptorilor nicotinici alfa-3 beta-4 și un agonist al receptorilor sigma-1.
În ciuda faptului că este un derivat al morfinei, DXM prezintă proprietățile unui agonist μ-opioid foarte slab, și atunci, în condițiile unor doze mari.
Dar chiar și fără aceasta, vedem că DKSM prezintă o activitate destul de largă asupra diferitelor sisteme de receptori, ceea ce poate duce la diverse efecte secundare și riscuri potențiale atunci când sunt combinate.
IMAO, sau inhibitorii de monoaminooxidază, sunt o clasă de medicamente utilizate în principal pentru tratamentul depresiei. Acestea acționează prin inhibarea activității enzimei numite monoaminooxidază (MAO), în special MAO-A și MAO-B. Aceste enzime sunt responsabile de descompunerea neurotransmițătorilor precum serotonina, norepinefrina și dopamina. Prin inhibarea MAO, IMAO împiedică degradarea rapidă a acestor neurotransmițători, ceea ce duce la creșterea nivelului în creier.
Iată o listă a unor IMAO:
- Selegilina (Emsam, Eldepryl) este un inhibitor ireversibil al MAO-B.
- Rasagilina (Azilect) este un inhibitor selectiv al MAO-B.
- Moclobemida (Aurorix) este un inhibitor reversibil al MAOI-A.
- Isocarboxazid ( Marplan): IMAO neselectiv.
- Fenelzină (Nardil): IMAO neselectiv.
- Tranilcipromină (Parnate): IMAO tonselectiv.
IMAO permit acumularea unor concentrații mai mari de neurotransmițători în fanta sinaptică, spațiul dintre celulele nervoase. Această disponibilitate crescută a neurotransmițătorilor îmbunătățește semnalizarea și transmiterea lor între celulele nervoase, ceea ce poate avea efecte de ridicare a dispoziției.
IMAO, în special inhibitorii MAO-A, sunt eficienți în creșterea nivelului de serotonină. Serotonina este implicată în reglarea dispoziției, a apetitului și a somnului, printre alte funcții. Prin inhibarea descompunerii serotoninei, IMAO se asigură că aceasta rămâne activă în creier pentru o durată mai lungă, ameliorând potențial simptomele depresive.
IMAO influențează, de asemenea, nivelurile altor neurotransmițători precum noradrenalina (norrepinefrina) și dopamina. Norepinefrina este asociată cu atenția, concentrarea și excitarea, în timp ce dopamina joacă un rol în motivație, plăcere și recompensă. Prin inhibarea MAO, IMAO ajută la menținerea unor niveluri mai ridicate ale acestor neurotransmițători, ceea ce poate contribui la efectele lor antidepresive.
Atunci când sunt luate împreună, pot apărea anumite interacțiuni între dextrometorfan și IMAO, ducând la potențiale efecte secundare și pericole.
Principala preocupare legată de combinarea DXM și IMAO este riscul de sindrom serotoninic. IMAO inhibă descompunerea serotoninei, crescând nivelul acesteia în creier. Dextrometorfanul poate afecta, de asemenea, nivelurile de serotonină prin inhibarea recaptării acesteia.
Atunci când atât DXM, cât și IMAO sunt prezente în organism, poate exista o acumulare excesivă de serotonină, ducând la sindromul serotoninei. Această afecțiune se poate manifesta prin agitație, confuzie, bătăi rapide ale inimii, hipertensiune arterială, pupile dilatate, tremurături și, în cazuri grave, poate pune viața în pericol.
În plus, acțiunea complexă atât a DXM, cât și a IMAO asupra altor sisteme de neurotransmițători poate duce, de asemenea, la reacții acute, imprevizibile și care pun viața în pericol.
Având în vedere toate acestea, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: