Ayahuasca și tramadol
Ayahuasca este o infuzie psihoactivă utilizată în mod tradițional în practicile șamanice amazoniene, preparată dintr-o combinație de viță de vie Banisteriopsis caapi și frunze de plantă Psychotria viridis sau alte plante care conțin compuși activi similari. Cele două componente psihoactive esențiale din ayahuasca sunt DMT (dimetiltriptamina) și IMAO (inhibitori ai monoaminooxidazei) din vița de vie B. caapi.
DMT este un halucinogen puternic care se găsește în mod natural în diferite plante și animale, inclusiv în corpul uman. Atunci când este consumat pe cale orală, DMT singur este de obicei descompus în intestin de enzima monoaminooxidază (MAO) și devine astfel inactiv. Cu toate acestea, în infuzia de ayahuasca, vița de vie B. caapi furnizează inhibitori MAO, care blochează acțiunea acestei enzime, permițând DMT să fie absorbită și să rămână activă în organism pentru o perioadă prelungită.
Odată ce DMT intră în sânge și traversează bariera hematoencefalică, se leagă de receptorii de serotonină, în special de receptorul 5-HT2A, care este puternic implicat în reglarea dispoziției, percepției și cogniției. Această activare duce la o serie de experiențe psihologice și senzoriale puternice, adesea descrise ca viziuni sau halucinații, care pot include modele vizuale, alterarea simțului timpului, intensificarea emoțiilor și profunde revelații spirituale.
Vița de vie B. caapi, pe lângă faptul că furnizează IMAO, conține alcaloizi harmala, cum ar fi harmina și harmalina, despre care se crede că contribuie la experiența psihoactivă generală prin îmbunătățirea clarității mentale și a concentrării în timpul călătoriei. Acești alcaloizi au, de asemenea, propriile lor efecte psihoactive, inclusiv proprietăți antidepresive ușoare și modularea sistemului nervos central, care pot contribui la sentimente de euforie și bunăstare.
Tramadolul este un analgezic cu acțiune centrală utilizat pentru a trata durerea moderată până la moderat severă. În primul rând, tramadolul acționează ca un agonist slab al receptorilor mu-opioizi din creier și măduva spinării. Receptorii mu-opioizi fac parte din sistemul opioid endogen, care reglează percepția durerii. Prin legarea la acești receptori, tramadolul imită acțiunea compușilor naturali de ameliorare a durerii, cum ar fi endorfinele, reducând astfel senzația de durere. Cu toate acestea, comparativ cu opioidele mai puternice precum morfina, tramadolul are o afinitate relativ scăzută pentru acești receptori, motiv pentru care este adesea considerat un opioid mai blând.
În plus față de activitatea sa opioidă, tramadolul inhibă recaptarea a doi neurotransmițători cheie: serotonina și norepinefrina. Acești neurotransmițători joacă roluri importante în modularea durerii prin intermediul căilor inhibitoare descendente din creier și măduva spinării. Prin împiedicarea reabsorbției lor în celulele nervoase, tramadolul crește nivelul serotoninei și al norepinefrinei în fanta sinaptică, sporind capacitatea acestora de a suprima semnalele de durere. Această componentă non-opioidă a acțiunii tramadolului este similară mecanismelor observate la unele antidepresive, contribuind la efectele sale analgezice.
Odată ingerat, tramadolul este metabolizat în ficat de enzima CYP2D6 într-un metabolit activ numit O-desmetiltramadol, care are o afinitate mult mai puternică pentru receptorii mu-opioizi decât compusul parental. Acest metabolit joacă un rol semnificativ în efectele generale de ameliorare a durerii ale tramadolului. Persoanele care metabolizează tramadolul rapid (metabolizatori ultra-rapizi) pot experimenta efecte opioide mai puternice, în timp ce metabolizatorii slabi pot să nu experimenteze la fel de multă ușurare a durerii din cauza nivelurilor mai scăzute ale acestui metabolit.
Tramadolul scade, de asemenea, pragul de convulsii, ceea ce înseamnă că poate crește riscul de convulsii, în special la persoanele cu antecedente de epilepsie sau atunci când este luat în asociere cu alte medicamente care scad pragul de convulsii, cum ar fi antidepresivele sau antipsihoticele.
Combinarea ayahuasca cu tramadol prezintă riscuri semnificative din cauza efectelor lor suprapuse asupra serotoninei și a altor sisteme de neurotransmițători.
- Principala preocupare legată de combinarea acestor substanțe este riscul de sindrom serotoninic, o afecțiune care poate pune viața în pericol. Atât IMAO-urile din ayahuasca, cât și tramadolul pot crește drastic nivelul serotoninei. Atunci când sunt luate împreună, acest lucru poate duce la simptome periculoase precum agitație, confuzie, ritm cardiac rapid, hipertensiune arterială, transpirație și chiar convulsii.
- Tramadolul scade, de asemenea, pragul de convulsii, crescând și mai mult riscul de convulsii atunci când este combinat cu efectele stimulante ale ayahuasca.
- În plus, efectele opioide ale tramadolului pot interacționa cu efectele psihotrope ale DMT, amplificând disocierea, anxietatea sau paranoia, putând duce la o experiență psihologică periculoasă sau copleșitoare.
- Efectele ayahuasca asupra sănătății cardiovasculare, inclusiv creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, pot fi agravate de tramadol, care are efecte secundare similare. Acest lucru ar putea crește riscul de evenimente cardiovasculare grave, în special la persoanele cu afecțiuni preexistente. În plus, proprietățile de tip opioid ale tramadolului pot agrava greața și vărsăturile adesea asociate cu ayahuasca, putând duce la deshidratare sau alte complicații fizice.
- Ayahuasca conține inhibitori MAO, care pot afecta modul în care sunt metabolizate alte medicamente. Metabolismul tramadolului poate fi modificat, conducând fie la efecte crescute, fie prelungite, ceea ce poate crește riscul de toxicitate sau de efecte adverse prelungite, cum ar fi sedarea sau depresia respiratorie
Având în vedere toate acestea, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: